Welcoem to posts!!
in the future - u will be able to do some more stuff here,,,!! like pat catgirl- i mean um yeah... for now u can only see others's posts :c
https://youtu.be/bbhUDBYLHxc
Dragi prieteni, o inregistrare cu toate cuvintele lui Isus, e urmatorul video pe care mi-am dorit să îl înregistrez – și parțial am reușit – Cuvintele lui Isus din Evanghelia scrisă de Matei. Chiar dacă nu e chiar cum mi-aș fi dorit. Am înregistrat mult prea obosită, în unele nopți nu am mai reușit să pronunț bine cuvintele de oboseală, nu mi-am dat seama că am atins cablul de la microfon cu laptopul astfel că pe unele părți apar sunete nedorite și pe care nu am reușit să le sesizez în înregistrare, decât la editare. Cu trei copilași micuți care depind cea mai mare parte a timpului de mine, mi-a fost tare greu să îmi reiau această activitate, dragă inimii mele. Ca să nu se audă și ei în înregistrare a trebuit să înregistrez doar după ce ei au adormit și am terminat treburile urgente care mai mai erau prin casă. Dar am așa o mare bucurie că am reușit. Nu știu cum va fi pentru voi aceast video, dar pentru mine acesta e un vis împlinit și o mare reușită. Acestea sunt niște cuvinte așa de dragi și mi-am dorit mult să le aud cum sună fără să se interfereze cu alte acțiuni și alte voci. Personal le iubesc atât de mult că sunt aducătoare de pace și pline de înțelepciune și viață. Primul motiv pentru care le-am înregistrat e că doresc să le pun copiilor mei sa le asculte. Sper să le găsiți la fel de dragi și prețioase și să vă umpleți viața cu ele. Aș vrea să înregistrez cuvintele lui Isus din toate evangheliile, și mai am niște planuri dar nu promit nici o frecvență, că nu știu cum voi reuși, dar pentru mine e o mare bucurie să fiu aici și să vă aduc toate aceste înregistrări. Îmi pare rău de reclamele care tulbură, încă nu am găsit o soluție pentru ele și probabil youtube nu are o soluție decât instalarea youtube premium.
Vă mulțumesc celor care în tot acest timp cât am lipsit mi-ați lăsat mesaje de încurajare – au fost o oază de energie pentru mine.
Vă doresc să fiți binecuvântați din belșug!
Anca
39 - 0
Vă salut dragi prieteni,
A trecut mult timp de când nu am mai reușit să îmi fac apariția pe aici decât în miez de noapte, rar, frântă de oboseală, am mai citit doar unele comentarii, sugestii, critici :) sau încurajări. Vă mulțumesc celor care mi-ați scris. Am încercat să răspund la cea mai mare parte dintre comentarii.
Familia noastră a trecut printr-un timp foarte intens, ceea ce m-a determinat să fac o pauză cu postările.
Ne-am mutat de mai multe ori, cu 2 copii mici sub 4 ani și cu al treilea în proiect. A fost un timp foarte intens, dar lucrurile s-au așezat acum și băiețelul nostru s-a născut. L-am numit David Jonathan, și când va crește îi vom povesti despre cât de minunat a fost David-ul Bibliei și cât de profundă prietenia lui cu Ionatan. Îi vom citii psalmii și îi vom spune că cineva cu nume ca și al lui i-a scris.
Deocamdată în casa noastră miroase a iubire și suntem toți, îndrăgostiți de minunea mică care ne-a cucerit inimile cu gingășia lui.
Domnul să vă dăruiască și vouă liniște în suflet, putere, încredere și credință.
119 - 13
Există vis prea mare pentru Dumnezeu?
Culorile cerului se împleteau într-un mod tainic cu cele mai mirifice urme ale apusului. Zgomotul și legănatul trenului mă făceau să mă simt ca o fetiță răsfățată în brațele tatălui ei. Eram de 2 ore în tren, iar unul dintre studenții cu care călătoream în compartiment, nu contenea să ne povestească despre ce înseamnă arhitectura. Ascultam cu atâta încântare, câtă îți poate transmite cineva, suficient de pasionat cât să îi bată inima în ritmul propriei pasiuni. Timp de 4 ore ne-a explicat ce înseamnă să proiectezi o casă, câtă artă poți să îmbini cu tehnica de rezistență, cât de impresionante sunt fațadele și ce rol deosebit joacă în aspectul și în frumosul orașului. Apoi ce înseamnă un Plan Urbanistic Zonal, ce înseamnă să desenezi și să faci planul unui întreg oraș, al unui cartier, ce implică aceasta, și cât de mare lipsă e de arhitecți pasionați în România. Ne-a arătat imagini, ne-a povestit și explicat suficiente lucruri cât să simți că arhitectura e cea mai frumoasă profesie care există pe lume. Când am coborât din tren era întuneric. Un sentiment profund de gol îmi bântuia sufletul. Cum Domnul îmi era cel mai intim prieten, i-am spus ”Doamne, arhitectura e cel mai frumos domeniu în care cineva poate lucra, mi-aș fi dorit atât de mult să fi ales și eu această facultate și să pot lucra în această meserie să pot contribui la frumosul din această lume.”
Eu eram studentă la teologie...deci nu aveau nimic în comun cele două științe, așa că am șters rapid acestă dorință cu buretele regretelor dintre visurile mele, considerându-l prea înalt pentru posibilitățile mele. Am ales să studiez teologia deoarece mi-am dat seama că Dumnezeu e Cel mai prețios din lume și am dorit să îi dau cei mai buni ani din viața mea, Lui, dorind să îl cunosc mai bine, și sperând să ajut mai târziu oamenii descurajați. Și cum altfel ai fi putut să îi ajuți dacă nu, oferându-le adevărata salvare, arătându-le adevărata cărare. La cei 19 ani ai mei când a trebuit să decid ce voi face mai departe cu viața mea am șiut că vreau să îl arăt pe Hristos oamenilor, și asta mi se părea cea mai înaltă chemare și lucrare pe care îmi doream să o împlinesc. Sigur, provenind dintr-o familie cu posibilități financiare limitate cu mulți frați, orice școală ar fi fost ”prea înaltă” pentru ce mi-aș fi putut permite, dar am știut că Domnul poartă de grijă atunci când suntem în voia Lui perfectă. Și așa a fost fiecare taxă, fiecare chirie, fiecare bănuț de mâncare a fost câte o minune mică și mare, adusă de aproape sau departe, prin persoane cunoscute sau necunoscute.
Anii au trecut. Am absolvit, apoi am început să predau religie în micul meu oraș natal. A fost un timp f. frumos cu elevii mei și munca la catedră. Doar că aveam puține ore și simțeam că pot să fac mai mult decât atât. Prietenele mele care lucrau în alte domenii 8-10 ore pe zi, veneau acasă obosite și asta mă făcea să fiu invidioasă pe ele. Îmi doream un loc de muncă de unde să vin și eu acasă, obosită. Așa că am început să mă rog pentru un loc de muncă solicitant unde să îmi pot testa limitele. A trecut acel an și vacanța de vară și eu am continuat cu rugăciuni insistente ca Domnul să îmi dea un alt loc de muncă. Spre toamnă, înainte de începerea școlii, cineva m-a sunat și mi-a spus că sunt acceptată într-o firmă de proiectare să lucrez într-un program stufos, trebuia să introduc date, foarte multe cifre și unde nu dorea să lucreze nimeni din respectiva firmă. Am învățat acel program și am ajuns să îl folosesc cel mai mult dintre toți angajații din acea companie. Domnul m-a făcut să capăt trecere înaintea acelor oameni, am învățat proiectare, să desenez în programele de proiectare și la scurt timp am ajuns să lucrez f. ușor cu inginerii. Eram fericită cu munca mea, în sfârșit obosită și foarte împlinită. După un an, fiica directoarei care mă angajase și-a deschis în cadrul aceleiași firme un departament de arhitectură, unde mai lucra cu un arhitect și a dorit să lucreze și cu mine. Îmi amintesc când îmi mutam lucrurile în biroul dânsei, pe scări, mi-am amintit acea discuție pe care o avusesem cu Domnul în urmă cu mulți ani, într-o noapte rece invăluită în descurajare. Și Dumnezeu mi-a arătat încă odată că nu există ceva prea greu, și nici un vis prea mare pentru El. Nu există vis pe care El să nu îl poată împlini. Dumnezeu mi-a dat atâta onoare în acel loc de muncă. Cineva mi-a spus odată că nu există un loc de muncă unde să îți placă totul. Dar mie, acolo, îmi plăcea totul. Colectivul, ceea ce făceam, biroul meu, hârtiile pe care lucram. De mică am adorat hârtiile. Nu pot uita cât de tare îmi bătea inima de fericire când aveam doar 5,6 ani și vedeam foarfeca și hârtii în preajmă. Eram mereu pedepsită când rămâneau în urma mea bilețele, și surorile mele mai mari trebuiau să le adune, dar acum, aveam hârtii pentru întreaga viață. Să desenez, să îndosariez, să scriu, să imprim pe hârtii mici sau pe ploter, să interacționez cu beneficiarii, era un vis perfect, împlinit.
Minunile au continuat și prezența Domnului m-a însoțit în fiecare zi. Fiecare experiență personală cu Domnul mi-a confirmat că El e așa cum scrie în Biblie despre El și e atât de interesat de existența noastră efemeră, tocmai pentru că dorește să ne conducă în cea fără de sfârșit pe care ne-o promite în Cuvântul Lui.
Într-o zi, mă aflam cu colegele la o expoziție de proiecte și a trecut pe lângă mine o doamnă care mi-a strecurat în palme o carte de vizită și mi-a șoptit că e a fiului ei, arhitect care își caută de lucru. Când am ajuns la birou i-am înmânat-o directoarei și i-am vorbit despre acest incident. Mi-a dat-o înapoi și mi-a zis, ”lasa-l în pace”, ” nu ne trebuie acum”. M-am simțit așa de umilă. Am zis Doamne, tânărul acesta cu studii, stă acasă și mie mi-ai dat un post de arhitect? Ai făcut asta pentru mine? Doamne sunt atât de mică, e doar harul tău. E minunea ta. Nu am nici un merit personal decât o mare recunoștință, aceea de-a te avea pe Tine ca Tată.
Draga mea prietenă, dragul meu prieten, poate te uiți în jur plin de descurajare și te întrebi, ce o să fac? Cum o să o scot la capăt? Și e normal să te ingrijorezi când te uiți la știri și vezi doar vești rele. Viitorul pare atât de incert, amenințat de război, de foamete, de singurătate, de nesiguranță. Așa de mulți oameni bolnavi, depresie, atâta moarte în jur. Dar există un loc de refugiu. Și autorii psalmilor l-au găsit și ne-au scris despre el. ”El este locul meu de scăpare și cetățuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred” (Psalmul 91:2), ”El este stânca și ajutorul meu, turnul meu de scăpare, nicidecum nu mă voi clătina”(Psalmul 62:2)... și multe alte pasaje, pe care, când le citești te întrebi, ”cine mă poate zmulge din acest loc?” ”dacă Domnul e cu noi, cine poate fi împotriva noastră?” Agață-te de El, ancorează-te în promisiunile Lui, și nu te teme. Chiar de va fi să treci prin valea umbrei morții, El va fi cu tine și asta e tot ce contează.
51 - 2
Îmbrățișarea bunicii mele
M-am gândit zilele acestea la una dintre bunicile mele. Pentru că locuia departe, iar eu împreună cu fraţii mei eram mici, părinţii au reuşit de puţine ori să ne ducă cu ei să o vizităm.
Ultima dată când am fost acolo şi bunicii mei erau în viaţă a fost în urmă cu mulţi ani, dar imaginea aceea mi-a rămas foarte vie în minte. Înainte de a ajunge la casa lor situată pe vârf de munte, i-am lăsat pe părinţi în urmă şi am străbătut cărarea care conducea de la drumul principal până la casa bunicilor împreună cu unul din fraţii mei mai mici.
Când am ajuns în faţa casei, bunica privea prin geam şi ne-a întâmpinat în uşă. Nu ne cunoștea prea bine deoarece ne văzuse de puține ori așa că prima dată ne-a întrebat cine suntem, şi eu am rostit numele tatălui meu. Dintr-o dată toată înfăţişarea ei s-a schimbat în bucurie. Ochii ei radiau când a auzit numele fiului ei. A coborât scările în fugă, ne-a cuprins cu braţele ei, şi a plâns de bucurie. Am obervat atunci că degetele şi ochii mei erau ca ai ei. Aveam atâtea în comun. Dar am avut nevoie de un nume care să ne aducă împreună.
Şi când mă gândesc la această întâlnire îmi vine în minte întâlnirea cu Dumnezeu. Când viaţa noastră se va sfârşi fiecare va ajunge în faţa Lui. Şi atunci probabil la fel ca bunica mea, te va întreba cine eşti tu? Ce vei răspunde? Îţi vei pleca capul îţi vei spune numele, vei enumera faptele bune pe care le-ai făcut pe pământ vei spune cine îţi sunt părinţii, bunicii, străbunicii. Vei spune că ai fost un om mare? Că ai avut mulţi bani? Dacă i-aș fi spus buncii mele că eu sunt o fetiță cuminte care iau note bune la școală, că îmi ascult părinții, poate mi-ar fi zâmbit, dar ar fi rămas în ușă. Nu cred că aș fi simțit îmbrățișarea ei, și nici nu aș fi văzut lacrimile de dor, din ochii ei. La fel este și inima Domnului, la toate faptele bune, El îţi va răspunde, îmi pare rău, nu te cunosc.
Sau la întrebarea lui Dumnzeu vei putea rosti numele Fiului Său, Isus Hristos care a murit pentru păcatele tale. Poate vei spune: Doamne, sunt un păcătos, dar într-o zi, L-am întâlnit pe Fiul Tău. Şi acea întâlnire a avut un impact aşa de mare în viaţa mea încât m-a transformat complet. Şi El a început să trăiască prin mine. Chipul Lui a început să fie sculptat în mine, în trăirea mea, până când am ajuns, iată-mă desăvârșit în Tine! Şi poate atunci vei vedea cum va tresări și fața Domnului. Poate ochii, I se vor umple de lacrimi de bucurie. Poate va fugi spre tine, te va îmbrăţişa şi atunci vei vedea că toată suferinţa pe care ai îndurat-o aici pe pământ te-a făcut să îi semeni atât de mult, nu doar degetele, ochii, ci întrega fiinţa vă fi asemeni Lui. Şi atunci vei vedea cât de dor I-a fost de făptura Mâinilor Sale.
Nu poţi alege să mergi înainte la fel de indiferent. Trebuie să îţi legi numele de Fiul Său. Pavel ne explică de ce, în Efeseni primul capitol: În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale, spre lauda slavei harului Său pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale, ca să slujim de laudă slavei Sale, noi, care mai dinainte am nădăjduit în Hristos.
45 - 3
”E incredibil ce se întâmplă ultimele zile, e ca un vis. Adesea mă surprind întrebându-mă dacă ceea ce văd și trăiesc e real sau nu” spuse unul din cei 7 bărbați care pășeau agale pe malul mării Tiberiadei.
”Mai ții minte cum a apărut? Toate ușile erau încuiate, și totuși a pătruns in încăpere, învierea are o forță pe care nimic nu o poate opri” completă un altul care venea din Cana Galileii.
”Daa, a fost uimitor, mă bucur că ați văzut și voi acest miracol, altfel aș fi crezut că am avut o vedenie sau un vis. Sunt transformat complet. Aș vrea să stau doar în prezența Lui, altfel i-aș înțelege acum învățăturile după ce am văzut această înviere miraculoasă.” Ochii îi străluceau. Chipul ars de soare și de vânt aveau o strălucire pe care o vezi doar pe chipurile celor care au o motivație care e ca o furtună înlăuntrul lor. Când sunt cuprinși de ea, nu mai simt foame, sete, oboseala. Schimbă brusc direcția și se îndrepta spre corăbioara lor, oprită pe malul marii și spuse cu o hotărâre care îi era specifică, ”merg să prin pești”. Toți ceilalți I s-au alăturat și au pornit împreună în marea aventură a pescurii minunate de pe Marea Tiberiadei.
Era ceva ce rar ți-e dat să trăiești. Și doreau să fie împreună. Discutau la nesfârșit despre ce spusese Isus, realizau de ce a spus anumite lucruri și cum se leaga toate într-un puzzle care li se părea fascinant. După ce au urcat pe corabioara s-a asternut linistea. Au aruncat mreaja în partea dreapta, in stanga, era un efort considerabil, mreaja fiind destul de grea... o scoateau tot goală. Parcă peștii aveau ascunzatori secrete, pe care ei, pescari experimentati nu reuseau sa le gaseasca. Si-au folosit toata iscusința și maiestria, si cu perseverență au continuat să arunce mreaja si totusi, nimic nu se întâmpla. Încet a început să își faca loc în inima lor, frustrarea. ”Chiar așa? , chiar nimic? Ce se întâmplă?” Au devenit apoi furioși, era noapte, le era frig si erau obosiți. Când ești cu toate pânzele goale, după o noapte de chin, îți vine să îți plângi de mila, sau să învinovățești pe cineva, sau să cerți pe cineva, era cumplit.
A trecut noaptea se iveau zorii. Se aproapiau de tarm și puteau zari undeva mai departe silueta unui om care facea foc. Flamânzi cum erau, imaginea le-a atras atenția. Cine era acolo? Cum se apropiau de tarm, a început să le vorbeasca, ”copii aveți ceva de mâncare?”, ”nu ” au raspuns toți în cor, afirmându-și neputința și nepriceperea. ”Aruncați mreaja în partea dreaptă a corabiei și veți găsi.” Au aruncat-o și nu au mai putut-o trage afară, atât de mulți pești erau înăuntru. În acel moment și-au dat seama ca era Domnul. El le dădea întânire după o noapte de faliment, pregătit să le satisfacă nevoia de foame, de caldură cu focul lui, de călăuzire cu ghidajul Lui ”aruncați în partea drepată”. De fapt Isus în acele momente era tot ce aveau nevoie, deși se confruntau cu nevoi pământești. Într-un astfel de moment, mânat de focul puternic interior, nu e de mirare că bărbatul cel mai curajos, s-a înfășurat în haina lui si s-a aruncat în mare, hotărât să înnoate să ajungă primul, mai repede decât toți ceilalti pe tarm.
Nu știu care îți este falimentul, care te-a condus la epuizare, și ești frânt, zdrobit și descurajat, dar trebuie să știi ca Domnul Isus, te asteapta si pe tine pe tarm cu un foc cu care iti lumineaza drumul vieții, îți incalzeste viata și îți dă să mânânci. Dacă vrei să știi mai multe despre pâinea pe care o oferă El, îți recomand să citești în Biblie despre ea. El care stie unde se afla pestii intr-o mare tulbure, care nu are nevoie de trenuri, metrouri, bărci să ajungă la tine, e deja acolo. Și El cunoaște îngrijorarea ta, frământările tale. El poate face imposibiliul, posibil. Ia Cuvântul Lui, citește-L, crede și îl vei cunoște mai bine. El poate schimba circumstanțele vieții tale și vrea să facă aceasta, dar lasa-L să intre în inima și viața ta, prin Cuvântul lui prețios. Ești valoros/valoroasă pentru El. Ești pretios/pretioasa și vrea să aibă o relație specială cu tine.
47 - 5
Dragi prieteni, am găsit încă o opțiune pentru cei care iubesc să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, în acest format, fără întreruperi și fără reclame 24 din 24 de ore pe zi.
popaslascriptura.blogspot.com/
178.32.62.154:10346/stream
Acesta e un stream-ing care oferă beneficiile redării fără întrerupere, dar are și dezavantajul că nu mai aveți posibilitatea să ascultați exact pasajele pe care le doriti.
Care optiune vă e cea mai potrivită? sau dacă aveti alte sugestii vă aștept să le scrieți în comentarii.
Vă doresc o zi binecuvântată și plină de pacea Lui!
Anca B.S.
27 - 8
Isus mergea ”deoparte să se roage”, pe un munte liniștit, în pustie... Lumea, până și biserica e plină de zgomot. De aceea din când în când trebuie să vă retrageți ”într-o pustie” unde nimeni nu vă poate găsi și să îl găsiți pe Dumnezeul vostru.
A fost nevoie vreodată să iei o decizie foarte grea? Ai petrecut toată noaptea în rugăciune înainte ca să faci aceasta?
Nu este uimitor că Hristos mergea deoparte și petrecea întreaga noapte în rugăciune pentru a discerme vocea Tatălui înainte de a-i alege pe cei 12 ucenici care să ducă Evanghelia lumii întregi? Cine ar putea uita Gradina Ghetsimani? Cine ar putea uita batălia ce s-a dat în acel loc? Când s-a ridicat de pe genunchi bătălia s-a terminat. Războiul s-a dat acolo.
Cu câte situații trebuie să ne luptăm noi? Pe câți filisteni trebuie să îi suportăm dintre aceea care locuiesc în țară și ne sunt niște ”ghimpi”? De ce? Pentru că nu abordăm problema aceasta. Nu ne ducem la Domnul și nu ne luptăm până bătălia nu este obținută. Isus Hristos a biruit în grădina aceea și a învins luptându-se în rugăciune și câștigând victoria.
Pasajul acesta din Matei 17:21 – "Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.” nu se referă doar la demoni. Sunt atât de mulți munți în viața ta, atât de multe obstacole atât de multe lucruri care caută să te abată să te oprească. Și ele vor rămâne acolo, pentru că unele lucruri nu dispar pur și simplu. Ele se clarifică sau îți eliberează inima doar dacă cazi cu fața la pământ înaintea lui Dumnezeu până când El te izbăvește. Isus a fost un om al rugăciunii. A dovedit aceasta în fiecare aspect al vieții Lui.
Există în inima ta, în mintea ta, liste de cereri care au rămas acolo timp de mulți ai? Ai o teamă, o frică pe care nu reușești să o spui nimănui? Te temi pentru viața ta? pentru sănătatea ta? pentru copiii tăi? pentru părinții tăi sau cineva drag? Te-ai gândit că doar Domnul e suficient pentru ca îngrijorarea ta să dispară? El e atotputernic. Ține în mâna Lui ziua de azi, și ziua de mâine. El îți poate proteja viața mai bine decât poate să o facă orice asigurare sau orice om și David vorbește despre aceasta f. mult în Psalmi. Mă rog să găsești această perspectivă iar inima ta să își regăsească pacea și liniștea în El, iar tu să găsești acel loc liniștit în care să cazi cu fața la pământ îniantea Lui și El să vină să te mângăie. El e singura ființă care ajunge până la sufletul tău și te poate mângăia.
55 - 6
Vă salut dragi prieteni,
Aș vrea să vă mulțumesc că accesați această pagină și că faceți scurte popasuri la Scriptură și în acest mod. Mulțumesc și celor care v-ați abonat - datorită acestui fapt pot să împărtășesc cu voi, aceste gânduri.
Scriptura trebuie să fie cartea noastră de căpătâi. De ce? Pentru că este manualul de instrucțiuni lăsat nouă de Cel care ne-a creat. De aceea aș vrea să vă încurajez să înlocuiți știrile cu Biblia timp de mai multe zile (30 sau 40 de zile) și să observați cât de mult vi se schimbă percepția asupra vieții. Sfânta Scriptură are cuvinte f.puternice și încurajatoare. Și mult mai multe decât am reușit să citesc eu, până acum. Dacă nu ai prea citit pănă acum, te încurajez să începi să cauți aceste cuvinte și ai să le găsești f. ușor și viața ta va fi transformată.
Am pregătit o nouă înregistrare. De această dată pentru mame. Pentru că sunt și eu o mamă ”proaspătă”și înțeleg mai bine care sunt provocările, câte gânduri, temeri, îngrijorări, frământări și cât de obosită și fericită poți fi. Mă rog ca Domnul să te binecuvânteze și să te ajute să îți împlinești menirea și îți așezi copilașii trimiși de El la tine în casă, în brațele Domnului. Nicăieri nu sunt mai în sigurață decât acolo.
Anca Bordea Szasz
9 - 0
Scriptura ne aduce cuvintele lui Dumnezeu, Creatorul nostru. Ele sunt un izvor nesecat de adevăr, încurajare, înțelepciune, pace și o desfătare și odihnă pentru suflet. Într-o lume tulburată de vești rele, de nedreptate, de minciună, aceste cuvinte ne păstrează inima cu speranță, liniștită și cu bucurie, pentru că Dumnezeul nostru, care ne-a lăsat această carte ca și ghid pentru viață, e vrednic de încrederea noastră, după cum spunea John Piper că este cel mai glorificat în noi când noi suntem cei mai satisfăcuți în El. E timpul să ne umplem zilele cu aceste cuvinte și când nu avem timp să stăm cu Biblia în față să citim, popas la Scriptură vine ca un ajutor, în timp ce conducem mașina, gătim, dormim sau pur și simplu medităm pe un scaun liniștit în grădină.
Anca Bordea Szasz