Welcoem to posts!!
in the future - u will be able to do some more stuff here,,,!! like pat catgirl- i mean um yeah... for now u can only see others's posts :c
În ultimul timp am tot avut discuții despre puterea cuvântului rostit și unii oameni au rămas șocați când au realizat cât de mult au fost influențați de cuvintele lor.
Am simțit că o să ajute un material despre expresiile pe care le folosiți și care v-au modelat situațiile din viață, fără să vă dați seama, de aceea am scris un ebook cu câteva exemple, pe care vi-l ofer gratuit.
Dacă îl doriți, vă rog să-mi trimiteți un email la: cocreatori222@gmail.com.
10 - 3
Binecuvântat este pântecul mamei,
care m-a purtat și m-a protejat.
Binecuvântat este glasul mamei,
care m-a liniștit și m-a împuternicit.
Binecuvântat este ochiul mamei,
care mi-a văzut sufletul îndurerat.
Binecuvântat este sânul mamei,
care m-a hrănit și m-a imunizat.
Binecuvântat este pieptul mamei,
unde am stat și am suspinat.
Binecuvântat este piciorul mamei,
care mi-a ușurat drumul.
Binecuvântată este mintea mamei,
care m-a învățat.
Binecuvântată este intuiția mamei,
care m-a salvat.
Binecuvântată este trauma mamei,
eu am iertat.
Binecuvântată este educația mamei,
că a făcut cât a știut.
Binecuvântată este mama, ea m-a născut, iar eu am vindecat.
Binecuvântate sunt toate mamele de pe linia mea, sunteți toate iertate și apreciate, cinste vouă!
35 - 0
M-am observat pe mine și am observat oamenii.
Am realizat că intuiția e confundată cu autumatismul minții de a aduce omul în aceleași situații pe care le-a mai experimentat.
Expresii pe care le aud des în jurul meu: "Știam că așa se va întâmpla!", "Am simțit că o să se întâmple asta!", "Știam că asta va urma!"
Nimic îngrijorător, sunt expresii pe care le folosim și când intuim cu adevărat.
Dar....
Când mintea omului a adunat informații din experiențele trăite de el sau din cele povestite de apropiați sau din cele comune lumii, aceasta a transmis subconștientului informațiile, subconștientul transformadu-le în tipare. Dacă tu ești persoana delegată în rezolvarea unor provocări sau daca tu crezi despre tine că doar tu ai răspunderea de a te ocupa de anumite probleme, vei menține vii tiparele respective, fără să fii conștient de asta. Dacă tu "intuiești" că o să se întâmple ceva ce știi că s-a mai întâmplat, poate că e vorba despre defectarea unui obiect, există posibilitatea să trăiești într-un tipar.
Intuiția nu e logică, dar sa te aștepți să se întâmple ceva ce s-a mai întâmplat e logic, pentru că ai dovezi, ai confirmări.
12 - 0
Vreau să îți explic de ce blamarea lui Dumnezeu nu este o atitudine corectă de a găsi justificări pentru ceea ce se întâmplă rău în lume sau în viața ta. Îți reamintesc, pentru că această informație este în orice om, că perspectiva din punctul de vedere al minții umane este limitată și că unele lucruri sunt peste puterea noastră de înțelegere. Mintea umană nu este concepută pentru a vedea sau a ști dincolo de ce este evident pentru aceasta. Iar ceea ce știe este din experiențele tale și ale altora. Pentru a vedea dincolo de ceea ce e palpabil și vizibil, atunci omul poate apela la mintea lui supraconștientă. Referitor la blamarea lui Dumnezeu, vreau să ai în vedere faptul că Dumnezeu nu este o entitate, și că ceea ce se întâmplă în lume este răspunsul obiectiv oferit de ceea ce numim univers. Dacă Dumnezeu nu este o entitate, atunci nu există cineva care urmărește și intervine în viețile noastre atunci când se întâmplă ceva rău. Acest lucru nu se poate întâmpla, pentru că ar însemna că Dumnezeu este dual și că vede lumea noastră în bine și rău. Dar există o a treia percepție, aceea a neutralității, care este perspectiva obiectivă: nu ești judecat și nu ești pedepsit, ci primești ceea ce ai oferit, pentru că universul este obiectiv, nu poate ține partea cuiva, cum nici nu poate ataca pe cineva.
23 - 1
Am postat mai devreme un material despre cum pot fi evitate traumele copiilor.
Și îmi reaminteam cum s-a petrecut vindecarea mea și cum am reușit să rezolv problemele dintre mine și părinții mei. Prima relație pe care am simțit să o repar a fost cea cu mama. Nu mi-a venit intr-o zi ideea asta în minte: ce ar fi să mă împac cu mama?! Ci s-a întâmplat natural, dorindu-mi să înțeleg cum un om ca mine, cu interese și aptitudini diferite față de ale părinților, a "nimerit" într-o familie cu nici un interes asemănător cu ale mele. Parca eram in doua lumi diferite. Vreau să precizez că acest proces a durat câțiva ani și nu am avut îndrumător. Singura interacțiune în care am aflat exact motivul pentru care mama era împotriva mea, a fost când mi-am făcut prima ședință de hipnoză, acum trei ani, ședință la care apelasem din alte motive și care a urmat la câțiva ani după ce am inceput sa îmi vindec relația cu mama.
Mă gândeam că un părinte își iubește copilul și că e capabil să își dea viața pentrul el, și, cu toate astea, un părinte poate fi principalul abuzator al copilului. Și am investigat obsesiv tot ce mi-am adus aminte din copilărie și adolescență, iar conștientizarile au început să apară. Cum s-a purtat mama cu mine, așa s-a comportat și mama ei cu ea. Cum s-a comportat bunica mea cu mama (fata ei) așa s-a comportat și străbunica mea cu bunica. Nu putea fi o coincidență. Bunica s-a comportat cu mine, așa cum s-a comportat cu mama, însă nu atât de intens. Nu am regăsit pedeapsa și răzbunarea pe care le folosea cu mama, pe mine m-a ferit de asta. Din toată familia, bunica m-a ajutat cel mai mult și mi se confesa mie cel mai mult. Mi-am dat seama că a simțit, inconștient, natura sufletului meu, iar conștient, observa că eu tăceam, ascultam și nu o judecam, pe când mama, era vulcanică, impulsivă și lipsită de răbdare. Era un calvar dacă ceva o declanșa.
Dar altceva voiam să scriu. Eu nu am confruntat-o pe mama și nici nu am făcut ședințe unu la unu cu ea de terapie. Mama mea s-a schimbat pe măsură ce eu conștientizam și înțelegeam tot ce mi se întâmplase. Dar eu am vrut să aflu tot ce era mai dureros, nu am ales să trăiesc tot restul vieții cu această prăpastie între mine și ai mei. Știam că e un motiv pentru care m-au conceput ei și că trebuia să aflu. Știam că e un motiv pentru care am trecut prin ce am trecut și eu a trebuit să aflu. În prezent, când mi s-au revelat atât de multe și cine știe câte vor mai urma, pot spune că știu, nu doar că aș crede, că nici un om nu poate scăpa de traumele familiei și că acesta este motivul reîncarnării. Și că orice rămâne nerezolvat între un părinte și copilul lui, se va răsfrânge pe toți urmașii. Fiecare copil care se naște va avea de îndurat durerile părinților și va avea responsabilitatea rezolvării traumelor. Lucru care se schimbă când copilul este născut conștient, într-o familie conștientă, fără traume. Atunci, acel copil se va bucura de viață și se va alătura celorlalți copii voluntari care vin aici sa ajute la ridicarea nivelului de conștientizare. Asta nu înseamnă că nu sunt copii cu traume care au ales să facă același lucru, doar că, în momentul in care copiii se vor naște într-un mod conștient, atunci toată lumea se va schimba și vom vedea rezultatul revoluției spirituale care se întâmplă de câteva decenii.
Pentru cine nu poate face copii, pot fi enumerate mai multe motive, iar unul dintre acestea ar fi că, natura are un mod incredibil de a stopa anumite reîncarnări, ale unor suflete care fac parte din familia de suflete a celor care nu pot face copii, pentru a "forța" acel cuplu să își rezolve traumele in viața respectivă. Poate acel cuplu și-a ales ca "misiune" să își rezolve în viața curenta toate traumele și s-a abătut mult de la acest obiectiv.
Alt motiv ar fi că este ultima viața pe pământ a cuiva și acea persoană s-a orientat către vindecare și iluminare, neavând aceleași motivatii ca restul oamenilor, să aducă un copil aici.
Alt motiv ar fi o încălcare continua a legilor spirituale.
Plus multe altele, nimeni nu poate ști cu siguranță toate motivele sau cui se aplică, doar fiecare persoană în parte poate afla.
De aceea am făcut acest clip, pentru că traumele copiilor pot fi evitate, chiar dacă nașterea într-o anumită familie este planificată, destinul nu e bătut în cuie și copiii, dacă părinții devin conștienți, pot fi salvați de aceste traume.
35 - 2
Ai uitat de unde ai plecat!
Nu mai ești cum erai!
Ce se întâmplă cu tine?
Ești altfel acum!
Ți-a ajuns la nas!
Cu alte cuvinte, dacă un om a fost un "tâmpit" în tinerețe, dacă a fost un sărac, dacă a fost imoral (aici în special femeile sunt sub lupă), dacă a trăit ani de zile în care a mers din "greșeală" în "greșeală" și puteți adăuga voi ce mai doriți, înseamnă că acel om merită respingere, invalidare, ură, invidie, marginalizare?
Nu mă mai uimesc biografiile cu citate pline de iubire ale oamenilor cărora le sunt declanșate ego-ul și frustrările la postări ale unor oameni pe care nu îi cunosc, acestea fiind, în special, persoane publice. Și chiar dacă ar cunoaște acei oameni, tot nu au trăit în locul lor.
Amintiți-vă sau întrebați-vă: cu ce drept îmi însușesc postura de judecător? Nici Dumnezeu nu judecă, pentru că nu e dual, în cazul în care ați vrea sa continuați întrebarea mea cu: doar Dumnezeu poate judeca.
Dacă sunteți în postura judecătorului, e alegerea voastră dacă veți continua să o mențineți, dar fiind pe acest canal, știți de câte ori aduc aminte de legea universală și de piedicile care apar în viața unui om care judecă, nu mai zic de toate învățăturile lui Florence Scovel Shinn. Vă invit să vă aduceți aminte de impactul pe care îl au resentimentele și frustrarea în corpul vostru, cum vă limitează și cum vă aduce mai mult din ce nu vă doriți: în relații, carieră, sănătate, finanțe.
Iar dacă aveți în anturaj persoane care judecă, cum și eu am, și acestea sunt la nivel de expert deja, sugestia mea e să nu intrați în jocul lor, pentru că poate fi molipsitor, pentru că acești oameni evocă toate credințele minții noastre și va exista tendința să aprobați, pentru că vă sună familiar, unele sunt deja "adevăruri" pentru că aveți dovezi că s-au întâmplat. Nu încercați să-i convingeți că perspectiva voastră e alta sau că orice om e făcut de Dumnezeu și nu merită să fie judecat, că ei vor zice: da, nu am nimic cu el, are Dumnezeu grijă să-i dea! Dacă se ivesc ocazii să vă expuneți părerea, o puteți face, dar fără manipulare. Cred că cel mai benefic pentru voi poate fi să intrați în postura observatorului.
Marea transformare a conștiinței nu se va putea petrece până când nu o vor face toți oamenii, pentru că, în caz opus, separarea continuă. Poate observați și voi cum se repetă mereu că lumea se va separa, că unii vor rămâne în 3 d, în timp ce alții vor evolua către 4d. Cum vă sună asta?
Nu trebuie să tragem de oameni, să încercăm să le deschidem ochii, într-un final, vor urma și ei calea conștientizării. Aici e vorba despre orgoliu, despre cum plutește superioritatea în aer și despre cum separarea va fi mai proeminentă dacă se va continua să se insiste cu "normalitatea" acestei separări.
Tindeți către compasiune, iubire și mult control al minții. Finalul trebuie să fie moartea ego-ului.
t.me/+oyHq0PRakY40Yzg0.
23 - 3
Fiecare om are o abilitate pe care o poate măiestri.
Iar asta nu înseamnă să ducă acea abilitate la proporții universale, ci o poate exercita suficient de mult încât să simtă împlinire, să poată spune, așa cum suntem obișnuiți să ne exprimăm, "n-am trăit degeaba!"
Am vorbit cu mulți oameni, cărora le-am adunat poveștile și i-am observat. Fac asta din copilărie, cea mai veche amintire este de la grădiniță. Nu concluzionez prin ce urmează să relatez, ci exprim unul dintre rezultatele acestor "analize".
Iar acest rezultat este că nimeni nu are o viață neimportantă, chiar dacă nu are o profesie apreciată (doctor, avocat, le cunoașteți și voi), chiar daca nu e pictor, compozitor și așa mai departe. De ce spun că nu concluzionez? Deoarece știu că oamenii cu care am interacționat, indiferent de perioada de timp, sunt aleși de mine și pe măsură ce eu înaintez, descopăr roluri noi, în aceiași oameni. Unii au avut rolul "doar" de a exista în prezența mea sau în prezența apropiaților lor. Unii au avut rolul "doar" de fi părinții unor copii "speciali", adică acești părinți au caracteristici respingătoare pentru oameni (săraci, needucați, vicleni, invidioși). Cu toate acestea, copiii lor nu reflectă nimic din caracterul acelor părinți, ceea ce mi s-a părut incredibil la acel moment.
Ce vreau să spun este că, orice om, oricât de neimportant ar părea, oricât de "invizibil" ar fi, la orice nivel și-ar duce profesia, orice serviciu ar avea, are un rost. Nici o existență nu e în zadar, doar nu face greșeli creația, nu?
Am întâlnit oameni care cred despre ei că trăiesc degeaba, că nu sunt capabili să își găsească menirea, însă eu am văzut cum au intervenit în momente cheie in viața unor străini, la locul de muncă, chiar și în viața mea. Iar ei nu văd, și dacă au văzut, au considerat că gesturile lor sunt minuscule, neimportante, nu vedeau valoarea în "micile" lor intervenții. Sunt și alții care simțeau o mare bucurie, căpătau un zvâc de moment, apoi se potoleau, reveneau la tiparul original, își "aminteau" cine sunt ei de fapt, în viziunea lor, doar niște umblători consumatori de oxigen.
În acest fel mi-am descoperit eu abilitățile: intervenție cu intervenție, zvâc cu zvâc. Le-am dat importanță pentru că mă făceau fericită. Și dacă am aflat ce mă face fericită și împlinită, am continuat să fac mai mult, apoi am diversificat, apoi am făcut schimbări. Pentru mine nu a însemnat să urmez o cale de la început și până în prezent, ci să îmi exercit abilitățile descoperite în fiecare drum parcurs.
E important să găsim un echilibru între subestimare și supraestimare privind talentele noastre. În subestimare, s-ar putea sa nu vedeam niciodată impactul nostru, puterea noastră, s-ar putea să nu descoperim ce înseamnă curajul și voința. Aș zice că prefer supraestimarea, dacă ar fi să aleg între cele două, dar numai daca vine dintr-un spațiu în care ego-ul nu domină omul. Când simți acest impuls de a avea realizări mărețe, să fii puțin delirant poate fi rampa de lansare, să ai această credință că talentul tău, care în acel moment nu este dezvoltat așa cum crezi tu (este supraestimat) va avea un mare impact în lume. Până la urmă, nu asta se învață în manifestarea conștientă? Să te prefaci că ești mai bun decât ești, până devii atât de bun pe cât ți-ai imaginat, pe cât ți-ai autoindus.
Nu văd inutilitate sau risipire de viață în nici un om, contrar a ceea ce crede fiecare om despre el. Consider că un om poate fi un lider sau un lucrător comercial împlinit, cât timp practică cu dedicare munca lui. Am întâlnit astfel de oameni, care merg cu recunoștință la locul de muncă, care au parte de oportunități la locul de muncă, care au toate nevoile satisfăcute și care emană iubire și pace. Și munca lor este în schimburi, și au pornit de la salarii mici, și au poverile pe care mulți le au, însă atitudinea lor față de viață este un exemplu.
32 - 0
Am postat în telegram un exercițiu de vindecare transgenerațională, în care este nevoie doar de atenția și intuiția voastră.
t.me/+oyHq0PRakY40Yzg0
8 - 0
Am postat azi un short despre indiciile pe care ni le oferă imaginația și am reflectat în seara aceasta la cât de interesanți, divini și miraculoși suntem.
Pe orice te-ai concentra, prin imaginație, intenție, cuvinte, dialoguri, acel ceva va apărea din ce în ce mai mult în atenția ta. Iar aceste apariții frecvente sau dovezi sunt produsul minții noastre, ceea ce este extraordinar. Deși am parte de multe sincronicități mai mereu, tot mă uimește puterea minții noastre, de fapt, mai potrivit ar fi să spun că mă entuziasmează. Și mai tare mă entuziasmează când aflu despre experiențele altora.
Și dacă am adus vorba despre imaginație, vreau să dezleg un mister. Oamenilor le apar imagini în minte, au viziuni și fiecare oferă propria interpretare, asupra căreia chiar daca se înșală, nu poate fi greșită, pentru că este modul personal de a interpreta. Dar să fim conștienți la interpretare și să nu ne facem scenarii care ar genera emoții de frică constante.
Cineva a avut o viziune în copilărie. Cu timpul, a început să se intereseze de partea invizibila a vieții și a concluzionat că acea viziune era din lumea de dincolo și că, atunci când va muri, lumea de dincolo va fi așa cum era în viziunea ei. Au trecut anii și acea persoana și-a construit o viață în afara țării, iar într-o zi, i-a apărut în planul fizic ceea ce-i apăruse în viziunea din copilărie. Era aceeași imagine, aceleași culori și experimenta aceleași sentimente pe care le experimentase in copilărie, când a avut viziunea: pace, liniște și bucurie. Când a văzut peste ce a dat în viața reală, persoana a crezut că se apropie clipa morții și a început să se pregătească. De fapt a zis că era pregătită să moară pentru că știe ce lume frumoasă o așteaptă în partea cealaltă. E încă în viață, dar nu am cum sa știu ce se va întâmpla cu viața acestei persoane in viitor.
Eu am interpretat altfel această poveste. Ea a primit un indiciu de la sufletul ei despre unde avea să ajungă în viață, daca se ținea de scenariu și despre cum se va simți dacă va face așa. Ani mai târziu, persoana a ajuns acolo unde a "trebuit" și experimenta împlinirea și totodată a primit și confirmarea prin materializarea în planul fizic a viziunii ei.
Mi s-a părut "oportun" să dau peste aceasta poveste, în timp ce am în minte sa lansez noul clip despre destin, care include și explicații despre experiența acestei persoane, care include și modul în care ne îndrumăm noi de la un nivel superior și include, bineînțeles, și explicații despre imaginație, în mai multe aspecte ale ei.
Cum spuneam la inceput, pe ce te concentrezi, aia primești.
14 - 2
Te-ai uitat atent la oamenii din jurul tău?
Știai că trecutul tău se poate repeta prin oamenii și familiile din jurul tău, prin comunitatea din care faci parte?
Sau pot formula altfel: trecutul tău și experiențele tale pot fi observate în dinamica unei familii din jurul tău, și pot adăuga: oamenii din jurul tău îți arată ce ai fi putut deveni, în funcțiile de alegerile tale din trecut, îți arată ce s-ar fi ales de viața ta dacă urmai o anumită cale.
Trăim într-adevăr într-o simulare, dar nu toți pot vedea asta.
Vezi continuarea în telegram: t.me/+oyHq0PRakY40Yzg0
13 - 1
Manifestare, legi spirituale, evoluție spirituală.