A fost odată ca niciodată... un șantier...
Vă povestim despre șantiere de construcții, unde viziunile arhitecturale se plămădesc şi dospesc printre noroaie, mortare și betoane, între armături și fiare, toate luate și frământate, finisate, muncite și ridicate de oameni, pentru oameni.
Poveștile de șantier sunt despre oameni și casele lor.
Poveștile de santier sunt povesti despre oameni care visează să proiecteze, sa construiască casa, sa repare case sau a altor oameni care produc materialele din care se construiesc aceste case sau, sau... sau... sau...
Toate edificiile se aglomerează într-un țesut urban sau rural, adăpostind oameni, cu profesiile lor, cu activitătile şi pasiunile lor. Oamenii, locuind sau lucrând în aceste case, nu fac altceva decât să ducă mai departe poveștile. Ale lor sau ale caselor lor.
De câte ori nu ați auzit expresia: „dacă zidurile acestei case ar putea vorbi, ar avea ce povesti”?