@BiaPg-d8t

1 year ago

Buna! Simt că ceea ce ai zis scoate la iveală ceva din interiorul meu,însă fricile sugrumă acea voce interioară. Simt nevoia sa îți cer sfatul...nu știu dacă vei răspunde la acest mesaj dar totuși încerc...știu că va fi un mesaj lung și îmi cer scuze pentru asta...

Trăiesc o situație de confuzie...acum 2 sau 3 ani am terminat liceul,nu am dat la facultate pentru că nu rezonam cu nici una din putinele variante limitate oferite de societate. Bineînțeles scandal acasa, pentru că mama crede că fără facultate voi fi muritoare de foame...(știu că îmi vrea binele). Am început anul trecutul prin martie sa lucrez pe cont propriu pe baza a niște cursuri pe care le am făcut..nu mă simțeam pe deplin împlinită pentru că prea puțin oameni erau interesați de domeniul in care lucram( e ceva mai ezoteric ca sa zic așa)...nu eram cunoscuta și încet încet mi s au înecat corăbiile și am închis mica mea" afacere". Tot anul trecut,in vara am decis sa dau la facultate.(deoarece îmi era teama in continuare ca am greșit renunțand la posibilitatea de a face facultate. Mama era dornica sa plătească facultatea. Ma gândeam că trebuie să accept tot ceea ce viața îmi dă gratis). Nu am intrat din prima ci din a doua tura. Am simțit atunci să renunț la domeniul terapiilor, crezând că nu s pentru mine.
Sunt studenta la psihologie de asta toamnă....sunt complet dezamăgită de informațiile limitate și atât de departe de spiritualitate...nu are treabă cu psihologia ceea ce studiem...și colac peste pupăză,am aflat de la profesori si studenți mai mai că doar cu licenta de psiholog nu faci nimic,că nu este valabilă și master nu vreau sa fac...
Iar acum simt că mă irită sa îmi pierd timpul la facultate...dar îmi este frica sa merg in viața fără facultate.
Țin să menționez că bunica și mama au dorit să facă facultate, dar nu au putut si mi au zis mereu că au trebuit să muncească din greu din cauza că nu au avut facultate .
Ce nu vad? De ce trăiesc asta? La ce sa meditez? Când meditez asupra acestui subiect mă năpădesc fricile și gândurile. Am fost tare in gură că pot fără facultate dar a trebuit sa îmi închid activitatea. Dar nu e oare o iluzie sa cred că acea foaie amărâtă de licență îmi oferă "siguranța"?
I am spus mamei că vreau sa îmi retrag dosarul și a reacționat rău...zice că voi munci din greu și mă voi chinui fara facultate....
Eu,sincer NU vad siguranța oferita de facultate, siguranța pe care familia o tot afirmă...dar simt frica nesiguranței unei vieți fara facultate. Este o mare confuzie,am gânduri in contradicție... dacă greșesc retragandu mi dosarul de la facultate? Totuși daca continui facultatea simt că mă voi confrunta cu fix aceeași problemă la terminarea ei. Recunosc că nu mă cunosc pe deplin...iubesc arta dar nu știu dacă pot trai cu ea...nu mi e rușine cu un job obișnuit de vânzătoare,recepționist etc ..dar găsesc 90%joburi de 12 ore. Ce societate e asta? Îmi vine să mă duc în pădure,unde nu sunt oameni,unde pot auzi apa unde pot auzi vocea vântului,unde pot simți pământul sub tălpi,dar n am job și bani că sa îmi permit momentan sa plec de acasă și simt că nu mai am răbdare pentru nimic...
Mă opresc aici din scris gândurile mele,că altfel scriu până mâine... Mă întreb dacă vei ajunge până aici cu cititul unui mesaj atât de lung. M ar ajuta mult un răspuns sau o parere din partea ta ...ești conectat la natura🌞🌱,spre deosebire de restul lum

2 |